M-am născut cu două luni mai devreme, să prind o zodie de poet (Balanță). Cînd copilăroasă și naivă pe talerul bucuriei, cînd melancolică și introvertită pe talerul tărîmului de nicăieri, nu prea m-am descurcat prin jungla asta numită viață. Indecisă între două pasiuni – scrisul și matematicile, pentru a nu le transforma în simple meserii, am ales... terțiul exclus: contabilitatea, și astfel m-am trădat pe mine. Încerc să mă recuperez, acum, prin poezie. Prin matematici e mai greu! The easy way out, ați spune? Dimpotrivă! Pentru că poezia este:
… cel mai iluzoriu lucru din lume
cel mai întîmplător
un fel de ghici ciupercă-ntr-un picior
acum vine
acum nu vine
acum seamănă leit cu tine
sau ţi-a dictat-o parcă un extraterestru/ un nebun/ un ciudat
poezia găgăuţ turmentat
căzută grav din boală la pat
sau din sinucigaşă iubire
totuna
 
poezia gheaţă subţire
peste un ocean fermecat
în care s-a-necat cu bună ştiinţă luna
într-un acces de personificare
 
acum te are
acum nu te are
acum a plecat.
 
 
Volume publicate:
Lecţii de melancolie, Singură prin Uchronia, Fulgerul loveşte o singură dată, ed. Teleormanul Liber; Contraste, Totul cîntă-n jurul meu!, Are mama două fete şi Băiatul cu cărţile, ed. Eminescu; Tu însămi, însuţi eu şi Singularia tantum, ed. Editgraph; Transcrierea fonetică a iubirii, Fantezii cu Mişu şi Călătorie de plăcere, ed. Armonii culturale; Luminiţa de la capătul tunelului, ed. Rafet, Acronimele lui Pascal, ed. Semne, Yeti într-un bloc de gheață, ed. Astralis, Bogații nu visează niciodată scoici, ed. Sitech, 2018.

​nu vă e dor, iubiții mei copii,
de verbul a precupeți?
 
... să nu precupețim niciun efort
oricum sistemul te vrea mort
n-au angajați pentru recensămînt
din cimitir se-aude vrem pămînt
 
nu vă e dor de uniforme gri,
de planul să-l îndeplinim, copii?
capra vecinului nu mai murea
cînd toți ca unul behăiam ca ea
 
nu vă e dor de-acea egalitate
cînd n-avea logică să dai din coate
și cu stindardul fluturînd în vînt
strigai să fie pace pe pămînt?
 
dorul... un sentiment parșiv și hoț
furnizor de iluzii... cum c-ai fi mai cu moț
cum că numai tu... și numai ție...
 
nu vă e dor, copii, de Poezie

​țara mea frumoasă
e-ngropată după casă
 
o resurecție totală așteptăm
cei de pe urmă fi-vor cei dintîi
cu ochii la luceafăr ne rugăm
și-i plîngem țării o, rămîi
 
nu știm ce s-a-ntîmplat cu noi
fugim în lume de nebuni
și totuși nu ne găsim locul
ne bate vînt ne udă ploi
scopul nu scuză azi mijlocul!
 
țara mea frumoasă, tu meriți mai mult
surle și trîmbițe să-ți poarte hramul
ca să ne-ntorci, îți cerem doar atît:
rîul ramul
și salamul...
 

un logo pentru țara mea
vă rog, doar asta îi lipsește
să fie ca un concentrat
de simțit românește!
 
un logo pentru viața mea
vă rog, eu nu o văd prea bine
sunt prea încorsetată-n ea
printre furci caudine
 
un logo pentru dragostea mea
eu pot numai o logoree
– un înger spînzurat de-o stea?
un parfait de femeie?
 
și poezia azi mi-e temnicer...
vă rog, doar un logo vă cer!
 
 

​Soarele generos
plimbă amurgul
prin poarta sărutului
poeții au înaintat în genunchi
prin cuvinte
și aduc cu sine
memoria dorului
 
în spirale de borangic
ne împresoară
bucuria fundamentală
a sângelui recunoscut ca neam
 
mână în mână
cu veterani de război
ne prindem în hora unirii
ca și cum un flux afectiv
ne absoarbe
 

​Patria freamătă
în piept de prunc nenăscut
e zodia adevărului
sângele chemat ca mărturie
s-a răspândit peste câmpuri
să dea greutate spicului de grâu
 
clopot de liturghie
însoțește ruga în continuă creștere
 
eroii și-au îmbunat răbdarea
și reînoiesc
curcubeul din lacrimă
apoi rulează tricolorul
sus, tot mai sus,
spre miezul credinței

​Vorbește-mi inimă
în graiul neprihănit al pruncilor
vorbește-mi cu sfiala
rugăciunilor de noapte
cuvintele să atingă ca un mir
aproapele,
limba română să decanteze dorul
sub pleoape
să distilăm
memoria străbună
între cer și pământ
statornicia din muguri
să o doinim
fără a da răgaz hotarelor
să suspine