CARMEN TANIA GRIGORE - POEME

Carmen Tania Grigore este o apariţie nepămînteană aproape, o alcătuire dedată totalmente (şi fatalmente!) trăirilor adînci, fără rezerve, fără mijloace de apărare, un suflet delicat de copil mereu în căutare de sine, fin observator al detaliilor, fata cu o mie de simţuri, aş numi-o, puternică în fragilitatea ei, adevărată, pură, incandescentă! Şi, tocmai din aceste considerente, poezia ei este egală cu ea, copie fidelă, fără fisuri sau deraieri de substanţă. (Luminița Zaharia)

​Tablou de sărbătoare

​Soarele generos
plimbă amurgul
prin poarta sărutului
poeții au înaintat în genunchi
prin cuvinte
și aduc cu sine
memoria dorului
 
în spirale de borangic
ne împresoară
bucuria fundamentală
a sângelui recunoscut ca neam
 
mână în mână
cu veterani de război
ne prindem în hora unirii
ca și cum un flux afectiv
ne absoarbe
 

​Zodia adevărului

​Patria freamătă
în piept de prunc nenăscut
e zodia adevărului
sângele chemat ca mărturie
s-a răspândit peste câmpuri
să dea greutate spicului de grâu
 
clopot de liturghie
însoțește ruga în continuă creștere
 
eroii și-au îmbunat răbdarea
și reînoiesc
curcubeul din lacrimă
apoi rulează tricolorul
sus, tot mai sus,
spre miezul credinței

​De ziua limbii române

​Vorbește-mi inimă
în graiul neprihănit al pruncilor
vorbește-mi cu sfiala
rugăciunilor de noapte
cuvintele să atingă ca un mir
aproapele,
limba română să decanteze dorul
sub pleoape
să distilăm
memoria străbună
între cer și pământ
statornicia din muguri
să o doinim
fără a da răgaz hotarelor
să suspine